Distribuie
Portofelul e singurul obiect pe care îl ai și care e, în întregime, despre cost. Îl deschizi ca să afli ce îți permiți. Îl închizi după ce ai hotărât.
Pe ăsta l-am făcut în jurul unei propoziții la care mă tot întorc: dacă te costă liniștea, e prea scump.
Trebuia să fie mic. Atât de mic încât să uiți că îl ai în buzunar, sau prins de o găică de blugi, cum îl port eu. Intră în el buletinul nou, câteva carduri și bani cât să pleci undeva, oricât de departe hotărăști să mergi. I-am tot luat din milimetri până când n-a mai avut ce să piardă fără să-și piardă rostul.
Ce urmează e ce înseamnă să faci unul. Nu pentru că procesul ar fi impresionant, ci pentru că aproape nimeni nu-l vede, și cred că tocmai de asta lucrurile făcute de mână par scumpe din afară.
Pielea intră prima în presă. Neagră, plată, fără nimic deosebit. Sub căldură și greutate, sub o matriță pe care am desenat-o și am tăiat-o eu. Temperatura și timpul rămân în atelier, la fel și matrița. Iese schimbată, cu modelul ridicat în piele, definitiv, și niciodată exact la fel a doua oară. Verdele smarald și albastrul regal vin după, în locurile unde o să prindă lumina.
Apoi găurile. Fiecare perforată cu dălțița, cu mâna, toate la aceeași distanță una de alta. Aici nu există mașină și nu există grăbire. Dacă distanța o ia razna, o ia și cusătura, și se vede pentru totdeauna.
Muchiile cer mai mult timp decât și-ar închipui cineva. Tokonole, lustruit, lăsat să se usuce, lustruit din nou, până când nu se mai simte nimic sub deget. E partea pentru care nu cumpără nimeni un portofel și partea pe care o observă toată lumea când lipsește - muchia ieftină, care se despică și se scamoșează într-un an.
Apoi adezivul, și așteptarea ca el să prindă. Apoi cusutul: două ace, un fir, un punct pe rând, de jur împrejur. Ore în șir. E partea care îmi place cel mai mult și pe care nu i-o pot explica nimănui care n-a făcut-o.
Nu se poate mai repede.
Mă gândeam la plecări când l-am făcut pe ăsta. La bucuria aceea de dimineață, când pornești la drum și încă nu știi ce o să găsești. Și la liniște, mai ales. Aia a fost prima.
Un portofel. Când se vinde, nu îl mai fac a doua oară.
