Distribuie
Portofelul e singurul obiect pe care îl ai și care e, în întregime, despre cost. Îl deschizi ca să afli ce îți permiți. Îl închizi după ce ai hotărât.
Pe ăsta l-am făcut în jurul unei propoziții la care mă tot întorc: dacă te costă liniștea, e prea scump.
Trebuia să fie mic. Atât de mic încât să uiți că îl ai în buzunar, sau prins de o găică de blugi, cum îl port eu. Intră în el buletinul nou, câteva carduri și bani cât să pleci undeva, oricât de departe hotărăști să mergi. I-am tot luat din milimetri până când n-a mai avut ce să piardă fără să-și piardă rostul.
Ce urmează e ce înseamnă să faci unul. Nu pentru că procesul ar fi impresionant, ci pentru că aproape nimeni nu-l vede, și cred că tocmai de asta lucrurile făcute de mână par scumpe din afară.
Pielea intră prima în presă. Neagră, plată, fără nimic deosebit. Două sute optzeci de grade, treizeci de secunde, sub o matriță pe care am desenat-o și am tăiat-o eu. Iese schimbată, cu modelul ridicat în piele, definitiv, și niciodată exact la fel a doua oară. Verdele smarald și albastrul regal vin după, în locurile unde o să prindă lumina.
Apoi găurile. Fiecare perforată cu dălțița, cu mâna, toate la aceeași distanță una de alta. Aici nu există mașină și nu există grăbire. Dacă distanța o ia razna, o ia și cusătura, și se vede pentru totdeauna.
Muchiile cer mai mult timp decât și-ar închipui cineva. Tokonole, lustruit, lăsat să se usuce, lustruit din nou, până când nu se mai simte nimic sub deget. E partea pentru care nu cumpără nimeni un portofel și partea pe care o observă toată lumea când lipsește - muchia ieftină, care se despică și se scamoșează într-un an.
Apoi adezivul, și așteptarea ca el să prindă. Apoi cusutul: două ace, un fir, un punct pe rând, de jur împrejur. Ore în șir. E partea care îmi place cel mai mult și pe care nu i-o pot explica nimănui care n-a făcut-o.
Nu se poate mai repede.
Mă gândeam la plecări când l-am făcut pe ăsta. La bucuria aceea de dimineață, când pornești la drum și încă nu știi ce o să găsești. Și la liniște, mai ales. Aia a fost prima.
Un portofel. Când se vinde, nu îl mai fac a doua oară.
Vezi portofelul aici
cu adresa /ro/products/pretul-linistii
