Cine nu știe să se bucure de puțin nu va fi mulțumit nici cu mult.
Cu timpul, puținul devine de nesuportat. Apoi și minusculul. Începem să avem nevoie de lucruri tot mai mari, sau scumpe, sau imposibile, și le împingem la orizont ca să rămână acolo, la adăpost, neatinse.
Orice alegi tu să te bucure încape aici. Și nimicul încape. Și multul.
Fiecare își ia finitudinea în dozele pe care și le permite. Cu cât vezi mai repede cum se îngustează orizontul de timp, cu atât poate să valoreze mai mult. Sau nu.
Până îți răspunzi, ai aici portofelul. Piele albastră cu cadrane de ceas intrate în ea sub căldură și presiune, loc pentru buletinul vechi, pentru carduri, pentru bancnote și pentru câte bilete de intrare la iluzie vrei să ții la tine.
Unul în lume. Croit, cusut și finisat de Alexandra, în Arad.
Această piesă s-a vândut și nu se reface. Pot crea pentru tine una nouă, unicat, în același spirit.
