Am făcut o busolă și nu mi-a ajuns.
Busola e cinstită, dar e mică. Îți spune unde e nordul și cam acolo te lasă. A stat câteva zile pe masă la mine și tot reveneam cu aceeași întrebare: și dacă nu îmi ajunge pământul?
Așa am ajuns la sfera armilară. E instrumentul cu care oamenii Renașterii încercau să înțeleagă cerul. Inele peste inele, fiecare cu rostul lui, toate rotindu-se în jurul unei lumi mici, brăzdate de meridiane. O învârteau cu un deget și ascultau. Îmi place gândul ăsta, că cineva a crezut că mecanica universului încape într-o palmă și apoi s-a apucat să construiască obiectul care să o dovedească.
Am desenat-o linie cu linie. Pe urmă am trecut-o în piele, cu tehnica mea, un joc de temperatură și presiune. Nu se lipește nimic deasupra. Desenul intră în piele și rămâne acolo.
În jurul sferei am pus un labirint cretan. Vreau să îți spun ceva despre el, pentru că nu e labirintul la care te gândești. Nu are fundături. Nu are capcane. Are un singur drum, și drumul acela duce în centru orice ai face. Nu ai cum să te rătăcești. Poți doar să te oprești din mers.
De asta l-am ales. Mi se pare cel mai blând lucru pe care i-l poți spune cuiva: doar să nu te oprești.
Pe margine scrie CENTRUM COSMOS LABYRINTHUS. Centrul, cosmosul, labirintul. Pentru mine sunt același loc, fiindcă punctul final al călătoriei nu e undeva departe. E mijlocul ființei tale. Străbați tot cosmosul ca să ajungi exact acolo de unde ai plecat, doar că de data asta știi ce e acolo.
Folia e neagră și se poartă frumos cu lumina. Când o prinde drept, e un negru gros, ca cerneala proaspătă. Când miști poșeta, se subțiază, se face gri, se retrage în galbenul pielii. Nu o să o vezi de două ori la fel, și ăsta e lucrul care îmi place cel mai mult la ea.
Înăuntru am căptușit-o cu piele de miel, tot galben muștar. E moale și caldă. După osteneala de afară, interiorul e o oază de liniște. Din exterior nu se vede nimic. O simți doar tu, când bagi mâna.
Se închide cu un magnet de neodim, fără cataramă, fără efort. Cureaua e fixă, cu o cădere de 60 cm, exact cât să stea unde trebuie.
Desenul acesta cândva am să îl duc și pe alte piei, fiindcă a prins în el prea multe căutări ca să rămână doar aici. Culoarea, nu. Galbenul muștar cu negrul care se stinge în gri se termină cu poșeta asta.
Nu mai cere voie să fii mare. Intră și ocupă-ți locul. Nu ești aici doar să supraviețuiești. Ești aici să cucerești. Ai totul în tine.
- Dimensiuni: 23 cm lungime x 9,5 cm lățime x 19 cm înălțime
- Curea: fixă, nereglabilă, cădere 60 cm
- Căptușeală: piele de miel, galben muștar
- Închidere: magnet de neodim
Croită, cusută și finisată de Alexandra, în Arad.
