Ion Barbu spunea că poezia și matematica se întâlnesc într-un punct. Nu cred că sunt de acord cu el. Dar am fost curioasă dacă pot să-i dau o șansă.
Poate fi privită poezia printr-un ochi matematic? Răspunsul aparține fiecărui privitor și mai ales celui care o va purta.
Geanta e mică și unisex. Simbolul de pe ea nu e.
E un păun, format dintr-o serie de curbe matematice Fibonacci care se intersectează. Nu desenat fidel, pictorial, banal, ci geometric. Coada nu e făcută din pene. E o explozie de orbite eliptice care se deschid în evantai.
Am refuzat să îl desenez. Un păun desenat e o pasăre frumoasă și atât. Am vrut unul care să nu poată exista decât dacă îl calculezi.
Păun sau Phoenix. Potrivit legendelor, carnea de păun nu putrezește după tăiere, ceea ce a făcut din ea un simbol al incoruptibilității și al vieții veșnice încă din antichitate. Coada a devenit lumina cunoașterii superioare.
În jurul cercului, trei cuvinte. Centrum. Cosmos. Labyrinthus.
Păun sau Phoenix, poezie privită prin ochi matematic, pentru mine rămâne același lucru. Demnitatea celui care își găsește propria lumină, înăuntru.
Pielea e prelucrată de mine, printr-un joc de temperatură și presiune. Modelul îmi aparține. În lume nu mai există una la fel, și va mai exista doar dacă decid eu, în alte culori.
21 cm lungime, 9,5 lățime și 19 înălțime. Căptușită cu piele de miel, cu închidere cu magnet neodim. Curea din piele purtată cu o cădere de 60 cm.
Una în lume. Croită, cusută și finisată de Alexandra, în Arad.
